Familia vs iubitul-6

nu te poti astepta ca fluturasii de la inceput sa dureze non stop, vor fi si perioade de indragosteala nebuna si perioade de iubire "matura", tine doar de voi sa pastrati emotiile vii rutina isi face aparitia mai devreme sau mai tarziu, tre' sa o combateti cumva.

tocmai chestia cu munca ma deranjeaza. noi am vorbit de mult ori si pentru amandoi asta conteaza cel mai mult..pentru mine facultatea, iar pentru el munca. De cand a fost promovat e acolo non stop, se dedica in totalitate, la inceput l-am admirat dar acum ma enerveaza. Plus ca se distruge si pe el, a slabit enorm, il doare tot timpul capul. Mi se pare ca suntem prea tineri pentru o viata asa. Am discutat...e constient de situatia aceasta si mi-a zis ca are nevoie din partea mea de rabdare si intelegere. Am stat intr-o zi 5 ore impreuna si m-a pupat o data pe buze...ceea ce mi se pare ca el nu mai are nicio legatura cu mine

Cred ca mai tineti minte toate vaicarelile si probleme mele..cert e ca de atunci tot am fost in discutii, certuri cu mama mea, ori cu prietenul, nu prea am avut 2 zile la rand fericite. Astazi, cand maica-mea a acceptat sa vorbeasca cu noi..mai mult cu el, s-au lamurit ei intre ei care sunt problemele. Pe mine pur si simplu m-au navalit toate sentimentele si frustarile adunate in tot acest timp si am fost in stare doar sa plang. Concluzia mamei mele a fost ca ne va accepta relatia daca ii vom demonstra ca suntem de incredere si eu nu ma mai ascund de ea.
Acum seara, primesc un mesaj de la prietenul..sau fostul ... ca el a analizat ce s-a intamplat azi si ca ne despartim. Nu isi doreste o relatie cu o persoana care nu lupta, a zis ca n-am fost in stare sa zic 2 vorbe de fata cu mama.
Pe mine m-a socat si l-am lasat sa se calmeze..dar eu nu vad un comportament frumos la el.  Voi cine ziceti ca are dreptate? Ca eu sunt inca socata..dupa ce ne-am chinuit 3 ani sa fim impreuna si parea ca se va termina cu chinul nostru..el face asta

acuma sincer, el e cam naspa la faza asta... ce ar fi vrut sa mai zici tu, cand discutia era mai mult intre el si mama ta. Nu e asta un motiv de despartire, e mai copilaros decat al meu si, crede-ma, ca al meu e mega extra....
subscriu la ceea ce zicea subsum, tu ai luptat ff mult pentru voi si el acuma iti zice asa ceva? ar trebui sa gandeasca mai matur, ca are o varsta totusi...

pai categoric nu e de inteles nici el , de ce are o asa atitudine dupa atat timp fata de tine ... dar probabil l`au durut unele cuvinte spuse de mama ta si acolo trebuie sa intervii tu ... mie imi pare rau pentru tine

Zeyna a scris:

mie mi se pare ca are dreptate. pana si prin faptul ca l-ai lasat sa se "calmeze" i-ai aratat inca o data ca nu esti o luptatoare.
no offence, parerea mea e ca discutia asta trebuia sa fie doar intre tine si parintii tai iar el doar sa simta schimbarile.

Ar fi trebuit...dar eu in fata mamei mele sunt prea mica. Ea zice ca nu stiu ce e iubirea ca sunt prea mica, tot ce imi doresc eu nu este bine pentru ca nu sunt trecuta prin viata si tot asa. Aveam nevoie de el sa ii deschida ochii si sa ii arate ca ma iubeste.


Tocmai asta e problema mea, ca nu mai avea pentru ce sa mai lupte, mama a zis ca va fi de partea noastra, nu mai aveam nicio piedica. Stiu ca a exagerat si vreau sa ii dau timp sa se calmeze.