Familia vs iubitul

Stiu din propria experienta cum este sa ai parinti care sa nu te inteleaga si sa nu iti inteleaga nevoile si o tin pe a lor ca trebuie sa faci ceea ce zic ei. Intr-un fel, mama ta vrea sa te protejeze, cu toate ca ai 21 de ani, ea inca te considera copilul ei si instinctul asta de mama n-o lasa sa vada lucrurile clar. Nu stiu cat de bine te intelegi cu ea, dar ai putea sa vorbesti cu ea, sa ii spui ca prietenul tau e la fel ca la inceput, cand il placea, nu s-a schimbat si nu vrea de la tine doar sex, ci chiar te iubeste, daca nu te iubea, nu statea cu tine atata timp. Consider ca ar fi bine sa mearga si prietenul tau la tine si sa vorbeasca cu mama ta, sa ii spuna ca nu are de gand sa isi bata joc de tine, ci din contra si sa "te ceara" sa puteti merge impreuna in vacanta, doar voi doi. Sunt sigura ca, daca s-ar duce prietenul tau la ea si i-ar explica lucrurile, poate ca si-ar da mama ta seama ca totusi alaturi de el te vei simti protejata si nu are de ce sa isi faca griji.
Pe de alta parte, mi se pare urat din partea prietenului tau ca s-a despartit de tine cu atata usurinta, doar din cauza mamei tale. Probabil ca ar fi trebuit sa lupte mai mult, nu sa renunte cand a dat de greu si sa incerce sa rezolve sau sa te ajute sa rezolvi situatia. La fel de mult iti doresti si tu sa mergeti doar voi doi in vacanta, nu doar el; ar trebui sa fie un pic mai intelegator...
Succes!

subsum a scris:

Dar tatal tau ce parere are? Ii tine partea mamei, sau e mai open minded si tine cu tine?

El incearca sa ma ajute, adica daca este ea plecata de acasa ne acopera sa putem sa ne vedem si noi mai mult, pentru ca ea are o problema si cu asta: daca ne-am vazut azi, maine nu mai avem voie pentru ca asta inseamna ca imi neglijez familia. A incercat sa o convinga, dar nu a avut pe cine.

pinkyheels a scris:

Stiu din propria experienta cum este sa ai parinti care sa nu te inteleaga si sa nu iti inteleaga nevoile si o tin pe a lor ca trebuie sa faci ceea ce zic ei. Intr-un fel, mama ta vrea sa te protejeze, cu toate ca ai 21 de ani, ea inca te considera copilul ei si instinctul asta de mama n-o lasa sa vada lucrurile clar. Nu stiu cat de bine te intelegi cu ea, dar ai putea sa vorbesti cu ea, sa ii spui ca prietenul tau e la fel ca la inceput, cand il placea, nu s-a schimbat si nu vrea de la tine doar sex, ci chiar te iubeste, daca nu te iubea, nu statea cu tine atata timp. Consider ca ar fi bine sa mearga si prietenul tau la tine si sa vorbeasca cu mama ta, sa ii spuna ca nu are de gand sa isi bata joc de tine, ci din contra si sa "te ceara" sa puteti merge impreuna in vacanta, doar voi doi. Sunt sigura ca, daca s-ar duce prietenul tau la ea si i-ar explica lucrurile, poate ca si-ar da mama ta seama ca totusi alaturi de el te vei simti protejata si nu are de ce sa isi faca griji.
Pe de alta parte, mi se pare urat din partea prietenului tau ca s-a despartit de tine cu atata usurinta, doar din cauza mamei tale. Probabil ca ar fi trebuit sa lupte mai mult, nu sa renunte cand a dat de greu si sa incerce sa rezolve sau sa te ajute sa rezolvi situatia. La fel de mult iti doresti si tu sa mergeti doar voi doi in vacanta, nu doar el; ar trebui sa fie un pic mai intelegator...
Succes!

Multumesc pentru raspunsul tau..El a incercat sa vorbeasca cu ea, sa ne lase la munte in iarna, ea bineinteles ca nu s-a abtinut, a tipat la amandoi, i-a zis multe chestii neadevarate si l-a facut 'santajist emotional' sau ceva de genul. Nu incerc sa ii iau lui apararea, dar il inteleg si stiu prin ce trece el acum, despartirea asta a fost doar ca sa ma faca pe mine sa fiu mai motivata si sa fac ceva, dar simt ca nu am cu cine. Nu stiu daca a trebuit sa treci vreodata prin asta, adica sa vrei sa vorbesti cu cineva, sa cauti cele mai bune motive si la sfarsit sa ti se spuna: nu; pentru ca asa am zis eu; sau sa zica ca am luat-o razna doar ca vreau sa fac si eu ce fac ceilalti oameni.

dragongirl a scris:

ai o relatie cat de cat deschisa cu mama ta ? adica iti permiti sa ii spui ceea ce simti ? de ce nu incerci sa ii povestesti exact ceea ce ne spui noua aici ,sunt fete care la 21 de ani au o familie ,un copil ,nu vad de ce tu esti tinuta asa de scurt ,ce se poate intampla? parintii uneori sunt extrem de posesivi cu odraslele lor ,cred ca daca ai avea o discutie deschisa si i-ai exoplica faptul ca o data si o data tot se va intampla, va veni momentul in care vei fi pe picioarele tale ,atunci ce se va intampla?
succes

Nu am o relatie deschisa pentru ca ea isi doreste perfectiune din partea mea. de exemplu cand iau o nota de 8 la facultate ea deja se panicheaza ca n-o sa reusesc in viata, ca nu ma angajeaza nimeni  asa e si in privinta relatiei mele, ea este o fire mai vulcanica asa si stie ca daca tipa putin la mine m-a terminat si eu pur si simplu nu reusesc sa trec peste asta. I-am explicat tot ceea ce zici tu si parerea ei a fost ca sunt prea mica, ca eu nu stiu nimic despre viata si ca trebuie sa o ascult pe ea care este trecuta prin viata. Eu chiar m-am saturat. Iti multumesc pentru ajutor:)

'santajist emotional'  -

" de exemplu cand iau o nota de 8 la facultate ea deja se panicheaza ca n-o sa reusesc in viata, ca nu ma angajeaza nimeni  " -

Incredibil ce mama ai , ma refer la mentalitate ....

anca,scuza-ma dar esti MAJORA,pana si in america la 21 de ani esti majora..ai o varsta destul de mare pentru a putea sa iei propriile decizii,mama mea la varsta ta avea un copil de un an si ceva..

acum nu stiu ce sa zic,ori mama ta e sarita de pe fix (nu mi-o lua in nume de rau) ori tu ai facut ceva si si-a pierdut te tot increderea in tine..ori ii e frica sa nu ramai pregnant.
sau incearca sa vb cu tatal tau,nu stiu,eu cu tata suntem uniti,am 18 ani si o relatie de 3 ani iar tata stie ca nu mai sunt virgina si nu a aflat de pe nu stiu unde ci de la mine,pentru ca doar m-a intrebat si am fost sincera cu el.

eu zic ca totusi mamei tale ii trebuie un dus rece,daca nu te lasa in vacanta ce? trebuie sa o asculti? adica ii spui ca pleci cu sau fara voia ei pentru ca esti destul de mare sa stii ce vrei de la viata

la mine tot timpul cand ceva nu era ok din partea mamei mi-a tinut partea tata, si invers.. adica niciodata nu au fost amandoi impotriva mea. si asa s-au rezolvat multe probleme

"Partea cea mai dificilă ?n toată chestiunea aceasta este că, spre deosebire de prieteni, de cunoscuți, de familia mai ?ndepărtată, părinții cunosc foarte bine ceea ce au modelat și știu exacvt unde să lovească sau cum să te aducă pe drumul lor și sunt convinsă că nu ?ți impun aspecte, dar le sugerează ori c?nd ei le sugerează, făc?nd-o ?n așa fel să ajungă la tine, tu pleci urechea și deși ai acționa diferit, căci ești o persoană diferită, mentalitate diferită, la fel și personalitate, o vei face așa cum te ghidează ei. Ideea este că p?nă atunci c?nd vei fi radicală, indiferent că ești sau nu pe banii lor, arăt?ndu-le că de astăzi ?nainte tu iei deciziile pentru tine, iar ei că sunt sau nu de acord vor trebui să lase după tine. Sunt convinsă că te manipulează, nu numai c?nd vine vorba de al tău, de relația cu al tău, dar și ?n multe alte aspecte ale vieții, vor să acționezi așa cum consideră EI că e bine pentru tine, așa cum ar face ei ?n locul tău ori tu, de foarte multe ori pentru a nu genera discuții, eventuale certuri accepți, ba uneori te și minți că ?ntr-adevăr așa e cel mai bine să faci.

Eu chiar nu văd legătura dintre partea materială a situației relatate mai sus ori de tine și faptul că părinții te manipulează, șantajează emoțional. O să o facă, dacă taci și ?nghiți, o viață ?ntreagă, ceea ce e trist pentru că nu vei apuca să-ți trăiești visurile, greșelile, soluțiile, o să trăiască ei prin tine. Personal, cred cu tărie ?n faptul că trebuie să ne trăim propriile drame, să facem propriile greșeli, să ne dăm pumni ?n cap după anumite decizii, să ?nvățăm din ele, să ne construim propriile visuri și să ne bucurăm de realizările lor. Toate astea nu vor avea niciodată farmec dacă cineva le impune. Trebuie, cu frumosul, dar av?nd coloană vertebrală să le dai de ?nțeles ori chiar mură ?n gură să le spui că nu ești dispusă defel ca să urmezi drumul trasat de ei ?n viață, pentru că ?n caz de eșec nu vor avea ei de suferit, nu vor plăti ei, cel mai mult te vor consola cu un amăr?t de: ?treci tu peste asta? ori o bătaie pe umăr, ?n timp ce tu vei fi ?ntr-o adevărată depresie, sec?ndu-ți ochii pentru greșeli care nici măcar nu-ți aparțin.

Genul acesta de părinți sunt cei care te trimit la Universitatea pe care ar fi vrut ei să o facă, g?ndindu-se la ce bine le-ar fi fost lor, dar nicio clipă nu stau să se g?ndească măcar că tu ai putea fi diferită, ai putea avea altă părere, ai putea avea alte atracții. Ce vei face? Pentru că depinzi MATERIAL (așa cum s-a accentuat destul de mult și aiurea mai sus) de ei, vei deveni visul eșuat al mamei tale?  reușita t?rzie a tatăului tău? Trebuie să-i faci să ?nțeleagă și să le fie clar că indiferent de faptul că le ești copil, ai propria voință, propriile visuri și țeluri. Bune, rele, t?mpite, absurde, marțiene sau excepționale, sunt ale tale și tu trebuie să lupți pentru ele ca mai apoi să nu ajungi a dori o nouă șansă, o nouă viață. Să nu ajungi a dori, la fel ca ei, să-ți retrăiești viața prin intermediul copilului tău."

Acest comentariu apartine userului Tei si reflecta exact problema parintilor care incearca mereu manipularea copiilor." si pot spune ca sunt 110% de acord cu ceea ce spune. mi-a ramas intiparit in minte acest comentariu..cata dreptate contine..
Iar acest topic este oarecum asemenator cu al tau, citeste-l poate te ajuta
http://forummamici.ro/comunitate/t35862 … inti-.html

Ultima oara a fost editat de maryu (2013-07-20 13:57:17)

pinkyheels: sa stii ca m-am tot gandit astazi la sfaturile primite si chiar ai dreptate, trebuie sa lupt pentru relatia mea pentru ca despartirea noastra chiar nu imi face bine, adica am ajuns de 2 zile sa vorbesc numai cu pisica mea...el era cel mai bun prieten al meu.

Mi-am tot repetat ce sa vorbesc cu mama mea si cum sa actionez...in primul rand ar trebui sa vorbesc cu prietenul meu sa ne mai dea o sansa, sper sa si reusesc si cand mama mea imi va zice nu ii voi spune ca eu tot voi pleca pentru in momentul acesta doar fericirea mea este cea mai importanta. Presupun ca se va lasa cu scandal, dar aveti dreptate, chiar trebuie sa arat tuturor ca imi doresc cu adevarat anumite lucruri, nu sunt doar vorbe.

fuga nu este o solutie ,e ca si cum ai fugi de responsabilitati ,si apoi  cum spunea cineva mai sus ,cand te intorci ...tot pe tine sar .
fa o vizita la acea doamna ,poate va ajuta ,e nasol asa ,ar trebui sa inteleaga ca generatiile care vin ,sunt putin mai altfel si trebuie sa ne  aliniem de fiecare data ,asta pentru a ramane in pas .
bafta

Inainte de a scrie aici am incercat tot felul de solutii, am vorbit cu ea, am incercat sa stau suparata si nu am putut sa stau nici macar 2 zile, ma suna disperata. Apoi am zis sa o ajut mai mult, i-am facut surprize, am facut toate treburile din casa numai ca sa o imbunez dar nu m-a ajutat. Acum vreo 2 luni cred ca am rugat-o sa ma lase sa ma duc la el acasa, la parintii lui sa raman peste noapte acolo, nu m-a lasat si i-am zis ca plec. Ea nu m-a crezut si mi-a raspuns ca nu am decat, apoi la ceva timp vine in camera mea iar eu imi strangeam hainele si atunci au apucat-o toate. Mi-a luat hainele din mana, le-a aruncat pe jos, m-a facut cu ou si cu otet, m-a facut sa ma simt ultimul om iar eu dupa aceea nu am fost in stare decat sa plang. Acum intelegeti in ce situatie disperata sunt si mi-e teama ca nici macar sa plec din casa fara voia ei n-o sa reusesc.

Recunosc ca sunt o persoana foarte slaba, adica eu niciodata nu am puterea sa refuz sau sa infrunt pe cineva. Cu mama mea e la fel, mereu ma gandesc la ea, sa nu o supar, in timp ce eu sufar sau mai rau ma gandesc la ce o sa gandeasca ea despre mine si ca o voi dezamagi. Scriind acestea mi se par absurde, dar cand sunt cu ea chiar nu am curajul sa ma impun in fata ei pentru ca este genul de om care te face din 2 vorbe.