Atacuri de panica-2

evilpink mulumesc, eu asta am si intrebat, ceva fara prescriptie. Daca boala e de la cap, tot acolo e si solutia, deci m-am gandit ca daca eu iau ceva si cred ca imi face bine, chiar o sa ma simt mai bine. Cum ziceam, nu ma pricep mai bine de atat nici eu.
Oricum, azi n-am reusit sa ies din casa sa ma duc la cursuri, desi ma pornisem de dimineata. M-am imbracat, m-am pregatit, dar n-am putut sa ies, imi era prea frica...Asa ca, cu toata problema banilor, am sunat si m-am programat la un counselor. Sper sa nu ma cheme de prea multe ori...sau nu, sper sa functioneze.

Thanks. Imi ajunsese cutitul la os, si ma tem de acuma ca pic pe la cursuri.
Oricum, sa stau pe forum e unul din putinele lucruri care ma calmeaza cand am momentele astea :-))

fetelor dar voi de ce intrati in panica? la ce va ganditi de va panicati? si cum se manifesta?

da,starile pe care le simtim par foarte reale,starea de rau e groaznica..dar trebuie sa invatam sa le controlam,sa nu ne mai impiedice sa ne traim viata..cand o sa intelegi intr`adevar ce ai si o sa incerci sa controlezi toate starile astea,vei intelege ca e de fapt un lucru minor fatza de ce au altii..boli netratabile sau operatii care mai de care..deci minimoni stie ce zice..si numai o persoana care intr`adevar a trecut prin cosmarul asta stie cum e..si poate spune intr`adevar dak e minor sau nu..este si asa trebuie sa gandim..psihologii spun ca fara ei nu se poate vindeca..e normal..nu trebuie sa manance si ei o paine?se poate..crede`ti`ma..cu foarte multa vointa!foarte multa rabdare..si totul e spre bine..

minimoni a scris:

andrutza a scris:

fetelor dar voi de ce intrati in panica? la ce va ganditi de va panicati? si cum se manifesta?

ai senzatia de moarte iminenta!mai bine sa nici sa nu stii...cu atat mai mult sa simti

subscriu..

Fetelor...stiu prin ce treceti...pentru ca la un moment dat am trecut si eu prin asa ceva...si am reusit sa trec peste...din fericire. Am fost si la psiholog si pot sa spun ca m-a ajutat enorm...nu numai in ce priveste atacurile de panica ci si in general, pentru ca am reusit sa imi dau seama de multe cauze ale nemultumirilor mele, e foarte adevarat ca nu mi-a spus lucruri noi....numai ca am ajuns sa constientizez ce deja stiam...eu pot sa va spun un lucru...trebuie sa va bucurati de viata asta, pentru ca eu acum privind in urma...am ajuns sa regret ca imi petreceam zilele cu o stare continua de panica. Eu am scapat definitiv de panica cand dupa un banal Papanicolau, rezultatul impunea niste dubii si cand aceste dubii s-au risipit si dupa 2 saptamani de asteptare cu inima cat un purice, am simtit din nou fericirea deplina a faptului ...simplu de altfel dar cel mai important...ca eram sanatoasa si mi-am dat seama cat de important e. Abia atunci am realizat ca atacurile de panica veneau din niste nemultumiri vechi de ale mele...care in timp s-au transformat in frustrari si pe care numai EU puteam foarte usor de altfel sa le indepartez....asa ca va rog sa aveti curaj, credeti-ma ca nu e nimic cu voi, reflectati cateva zile la cauzele acestor atacuri de panica si cat mai repede posibil incepeti sa traiti din nou...si va stau cu multa placere la dispozitie oricand sa discutam...Va pup si mult curaj...o sa fie bine!

Asta e foarte bine...si defapt vindecarea stiti si voi la fel de bine ca mine..necesita muuulta rabdare...pentru ca dureaza. Ma bucur mult pentru voi pentru ca stiu ce inseamna, nu e usor dar trebuie sa stim ca nu suntem singuri niciodata si din cate vad se intampla chestii din astea din ce in ce mai frecvent...acum ca sa facem haz de necaz....se intampla mai des in cazul femeilor... ...psiholoaga mea zicea ca...noi gandim mai mult...analizam mai mult...probabil asa e...ideea e ca odata ce treci peste realizezi ca esti mai puternic decat ai avut impresia...mai ales ca...dupa cum ziceai si tu...incepi chiar sa-i ajuti si pe altii...asta e foarte important!

Miruna, Minimoni, Ankuzza & co, intr-adevar nu e o dereglare majora comparativ cu ...o psihoza , insa pentru persoana suferinda lucrurile nu sunt intelese tocmai asa. Sentimentul de moarte iminenta cred ca nu e usor de suportat in timpul unei crize. Miruna a surprins cel mai bine ce am scris mai sus. E un chin sa fii conditionat de o permanenta stare de teama, teroare. Credeti-ma ca va inteleg, dovada fiind propria mea experienta.

Faptul ca va amagiti cu fel de fel de pastile nu e o solutie, cauza nefiind inlaturata, efectele vor fi din ce in ce mai "nuantate" pe termen lung.

Ultima oara a fost editat de ET (2008-02-05 09:45:56)

miruna25...am luat o perioada Calciu si Magneziu...si produsele naturiste ...in mod special ceaiurile calmante...au fost extrem de folositoare..Te sfatuiesc sa-ti iei uleiuri pentru baie cu levantica si sa le folosesti cat mai des...si dupa baie calda seara...sa folosesti de la Johnson's Baby uleiul pentru noapte linistita...e foarte bun si relaxant. In rest stai linistita ca acum stii cum e...toata lumea are perioade mai bune si mai putin bune....important e sa te ajuti cat poti de mult...si sa nu te izolezi