O dorinta mare-2

Ca vrei sa ai un copil de tanara, inteleg. Ca nu mai poti astepta macar sa termini facultatea ... asta nu mai inteleg. Din  cate imi dau eu seama, mai ai poate 1-2 ani pana termini si atunci tot tanara vei fi.
Sfatul meu e TERMINA-TI STUDIILE si apoi fa copilul indiferent cat de mult vi-l doriti. Gandeste-te cum o sa poti sa inveti daca o sa-ti planga toata noaptea si n-o sa poti nici sa dormi nici sa inveti nici sa lucrezi la proiecte nici ... nimic.
Si cum au zis si alte fete, intra pe forum-uri de mamici si citeste acolo si bune si rele, sa stii din start la ce sa te astepti. Ca sunt tare draguti cand ii vezi pe strada la ALTII si cand le vezi hainutele alea cat o palma si jucariile, etc. dar si trebuie sa faci o multime de sacrificii.
Gandeste-te ca un copil e o chestie pe viata, nu poti sa-i dai UNDO, sa-l anulezi. O casatorie, la urma urmei, se poate desface daca nu merge. Dar copilul e al tau pt totdeauna. 

Si daca el nu pare foatre fericit cand aduci vorba, nu te gandi sa-l faci ca poate "se razgandeste" cand il vede. Uneori functioneaza chiar pe dos, dupa cum ai avut un exemplu mai sus postat de altcineva.

atunci f bine ca te-ai hotarat sa vorbesti cu el cat mai repede! succes, sa iasa cum vrei tu!

Am scris mai sus ca nu l-as face poate se razgandeste.

Stiu, chestia cu facultatea este si in mintea mea. Dar adevarul este ca intr-un an termin, si oricum nu ar aparea inainte sa termin ca nu ne-am apuca maine, ar trebui sa facem niste pregatiri, vizite la doctori, terminat cu ac si pauza dupa... Nu stiu ce sa zic. Apreciez si parerile impotriva acestei idei. Pana la urma de-asta am intrebat ca sa aud mai multe puncte de vedere.

Deja stiu ce este un copil, avem grija de bebeul surorii lui din cand in cand, atunci cand vrea sa iasa cu sotul, sau chetsii de genul. L-a,m tinut si un weekend intreg, si stiu ca nu e totul roz, dar nu stiu ce sa spun, nu am un motiv rational pentru care vreau asa ceva, pur si simplu imi doresc asta.

asta e ceva care trebuie sa vina din partea amandurora...nu sa te duci sa-i zici tu ca vrei bebe etc...ptr ca de dragul tau poate ceda dar de fapt sa nu fie pregatit
voi munciti amandoi sau va ajuta si parintii?
da a gresit da a facut gestu asta ptr ca ei erau de cativa ani si vorbeau mai mereu de bebe etc..si ea acrezut ca va face bine daca ii va darui un bebe...plus ca si l-a dorit ff mult
acum regreta....si de multa ori a zis ca regreta

Ultima oara a fost editat de Melany1 (2010-03-24 22:13:59)

Am zis ca situatia noastra materiala e ok, nu o sa intru in detalii ca nu are sens. Cat despre venit din partea amandurora, tot trebuie cineva sa faca primul pas sa intrebe. Nu am de gand sa il conving sa faca nimic. O sa il intreb. Chiar nu sunt un copil razgaiat care vrea ceva si bate din picior sa aiba.

Inteleg daca zice ca nu vera acum, sau ca nu se poate acum, cum m-as bucura sa zica ca este de acord si ca vrea sa ne punem pe treaba.

Am trecut si eu printr-o faza din-asta cand aveam vreo 20 de ani si putin. Gasisem in pivnita un sac cu haine de bebelusi - unele chiar de cand am fost eu bebelus, altele cu care ma jucasem eu la papusi si le-am scos si ma tot uitam la ele. Si am gasit inclusiv un bebelus-papusa pe care l-am imbracat cu ceva dragut de acolo si l-am pus la mine in camera sa-l vad. Cred ca un pic o luasem pe aratura 
Partea buna a fost (cred eu) ca n-aveam prieten in perioada aia si mi-a trecut rapid.

Acum iar imi doresc mult un bebe dar macar am o meserie, bani pusi de-o parte si ... 27de ani. E altceva, zic eu.

Mama mea mi-a spus ca oricand un nepotel e bine-venit. Asta intr-o discutie de acum ceva timp. Nu cred ca si-a schimbat parerea. Sora lui la varsta mea avea deja un copil si acum desi e in proces de divort e cu facultatea terminata, cu o slujba buna , deci nu si-a nenorocit viitorul pentru copil.

Si eu sunt sigura ca dupa ce voi termina facultatea voi avea o slujba pe masura specializarii mele si copilul nu va fi un impediment.

Kathrynn, poate o sa imi treaca si mie , cine stie, poate sunt prea multi hormoni in mine de la primavara, Oricum nu ma apuc maine sa ii fac Momentan sunt doar la stadiul de cerut pareri, de documentat, de discutat cu prietenul, ca nu vreau sa ma arunc cu capul inainte.

Annalee, sa nu te superi ca iti spun asa mai direct, dar eu cred ca la 20 de ani ar trebui sa ai alte preocupari, de genul "viata de student", ceva planuri pentru un serviciu (nu neaparat sa ajungi mare manager la o multinationala unde sa scoata si untul din tine).
La ce esti studenta? Ce meserie o sa ai dupa? Ce ti-ar placea sa lucrezi?

Melany, faze prin magazine fac si acum, stai sa vezi numai cand incep sa ma minunez pe cat de mici sunt unele si de dragute si .. uite o salopeta cu urechi de ursulet sau de pisica, uite ce rochita mica ... goood, pot sa existe si copii asa de mici? bla bla bla.

Eu, daca veneam la mama la 20 de ani sa-i spun ca vreau un bebe cred ca-mi tragea o spalatura zdravana ca nu de aia m-a trimis la facultate si alte texte parintesti si eventual il mai lua si pe EL la intrebari sa-si scoata si lui gargaunii din cap

Totul depinde de cum iti setezi prioritatile in viata si ce astepti de la viata

ana, cred ca majoritatea dintre noi, femeile, ne dorim un copil..unele mai devreme altele mai tarziu.e dupa cum simti..te apreciez pt curajul de care dai dovada, mai ales ca eu sunt de aceeasi varsta ca si tine..si mie imi place copiii, dar a altora
pur si simplu nu ma simt pregatita psihic si poate nici nu ma consider o persoana atat de responsabila incat sa ma fac responsabila total de o fiinta atat de mica
chiar ma gandeam si eu ca mama, la varsta mea s-a maritat si la 21 de ani deja il avea pe frate-miu..deci se poate, chiar daca traim in alte timpuri..acum na, daca simti ca cel de langa tine iti va fi alaturi la bine si la greu si intradevar va intelegi bine, faceti acest pas in momentul in care sunteti total siguri de ceea ce faceti..
sper sa nu fie doar o dorinta de moment si sa nu-ti para rau mai tarziu..la sensul ca poate trebuia sa mai astepti.
sunt de parere ca oamenii sunt imprevizibili si chiar daca iti pui increderea totala in ei, in unele situatii pot reactiona diferit fata de asteptarile tale..stai o viata langa un om si tot nu ajungi sa-l cunosti bine..

in final, cum am mai spus..apreciez ca ai curaj sa faci acest lucru, dar cel mai bine ar fi sa discuti la fel de liber cu iubitul cum discuti si cu noi
mult succes

Jessica_M a scris:

Anna, de ce să ne părăseşti?

Prefer sa citesc pareri decat sa imi dau cu parerea SI nu prea am mult timp la dispozitie. Dar va apreciez pe toate foarte mult