O dorinta mare-4

Sub nici o forma nu regret ca el este in viata mea! Regret doar ca l-am facut cu cine l-am facut, si acum saracu o sa traiasca fara tata. Fara un model masculin in viata. Cum o sa pot eu sa-i raspund la toate intrebarile? Cum o sa-i explic eu ca taica-su nu ne-a mai iubit, si ne-a parasit? Cum credeti ca reactionez eu cand mai vine tacsu in vizita si asta mic e topit dupa el, si plange dupa el, si il striga prin casa?? Cum credeti ca ma simt eu cand el iese pe usa si asta mic plange cu lacrimi si sta langa usa si bate cu palma pe usa sa se intoarca tacsu?? Ca-mi sta un nod in gat...
Dar da, este usor sa judeci.
Am incercat sa-l las sa stea cu taicasu si bunica-sa + stabunica-sa, timp in care am si renovat putin prin casa. Si dupa ceva vreme imi urla domnul in urechi ca sa-i iau copilul de pe cap ca plange din cauza ca ii dadea o masea. Ceva de genul a sunat: "Nu pot sa ma odihnesc domne ca mi l-ai adus pe ASTA pe cap!". Cum sa nu regreti ca ai facut un copil cu un astfel de om?

mirik a scris:

Imi este tare mila de un copil care are nesansa sa auda, chiar si din greseala, asemenea cuvine de la mama lui.
Eu imi doresc f mult un copil.Sunt casatorita in acest moment insa nu-mi garanteaza nimeni ca o sa fiu cu sotul meu pana la adanci batraneti dar asta nu ma face sa-mi doresc mai putin acest copil.

maica-mea a divortat de tatal meu din cauza ca: prima bataie si-a luat-o insarcinata fiind cu fratele meu mai mare decat mine cu 3 ani. A nascut, si bataile au continuat. Educatia vremei respective a indemnat-o sa indure. Intr-o seara dupa o betie taica-meu a venit acasa si i-a rupt cateva coaste plus spart un timpan (si acum e surda de-o ureche), a decis sa divorteze. Pana la finalizarea divortului au mai durat aproape 2 ani, timp in care am aparut si eu, ca urmare a unui viol.
Normal ca acum nu mai regreta ca m-a facut, dar la vremea respectiva sunt convinsa ca a gandit altfel. Dar ne-a crescut in asa fel incat sa nu simtit lipsa tatalui, si asta sper sa reusesc si eu.

PillBlast a scris:

Imi pare rau sa aud asta alexa. oricum, copilul o sa mai creasca si o sa simta ca nu este iubit de tatal lui, nu o sa mai planga dupa el, si o sa te aprecieze pe tine pentru ca ii esti alaturi si il iubesti. Eu una daca as fi sa ma despart de sot si as avea copil as prefera sa nu vrea sa il vada, sau sa aiba legatura cu copilul. Am cunostinte care au ambii custodie si saracul copil e tarat de la o casa la alta. Asa mi se pare si mai rau.

Eu il las sa-l vada in speranta ca-si baga mintile in cap. Stiu, sunt naiva, dar speranta moare ultima. Si eu de multe ori m-am gandit la asta, sa nu-l mai las sa-l vada ca sa-l uite si sa nu mai sufere. Dar totusi mi-ar parea rau sa creasca fara sa stie cine e tatal lui.

_alexa_ a scris:

mirik a scris:

Imi este tare mila de un copil care are nesansa sa auda, chiar si din greseala, asemenea cuvine de la mama lui.
Eu imi doresc f mult un copil.Sunt casatorita in acest moment insa nu-mi garanteaza nimeni ca o sa fiu cu sotul meu pana la adanci batraneti dar asta nu ma face sa-mi doresc mai putin acest copil.

maica-mea a divortat de tatal meu din cauza ca: prima bataie si-a luat-o insarcinata fiind cu fratele meu mai mare decat mine cu 3 ani. A nascut, si bataile au continuat. Educatia vremei respective a indemnat-o sa indure. Intr-o seara dupa o betie taica-meu a venit acasa si i-a rupt cateva coaste plus spart un timpan (si acum e surda de-o ureche), a decis sa divorteze. Pana la finalizarea divortului au mai durat aproape 2 ani, timp in care am aparut si eu, ca urmare a unui viol.
Normal ca acum nu mai regreta ca m-a facut, dar la vremea respectiva sunt convinsa ca a gandit altfel. Dar ne-a crescut in asa fel incat sa nu simtit lipsa tatalui, si asta sper sa reusesc si eu.

O sa reusesti!!!
Din ce imi explici tu reiese ca defapt regreti ca este el tatal copilului iar asta schimba problema. Este o mare diferenta intre ce ai dat de inteles prima data si ce spui acum.Te sfatuiesc (poti sa faci ce vrei cu sfatul meu) sa folosesti mai mult "regret ca este el tatal copilului meu" decat "regret ca am ramas gravida" pentru ca din greseala poate auzii si copilul tau sau intr-un moment in care esti foarte nervoasa sa ajungi sa-i spui chiar tu asta si nu i-ar face deloc bine.

alexa..sper din toata inima sa iti fie bine

Melany1 a scris:

dar pana atunci oare nu vor sa fie iubite?sau cumva iubirea copilului e de ajuns??
nu e de ajuns...ptr ca e alt gen de iubire

Da, asta e si problema mea. Si sa fiu sincera, nici nu as iesi in oras cu un barbat decat daca stie ca am copil, si e ok cu asta.
Maica-mea a putut sa-si refaca viata alaturi de un barbat, pentru ca pe noi ne-a plantat la bunica-mea si ea si-a cumparat un apartament in alta parte.

eu sunt de parere ca un copil care apare la o varsta frageda e bine-venit,cel putin asa vad eu lucrurile,eu am 23 de ani si tare as fii vrut sa am cel putin 3 copii pana la varsta asta,mi-ar fii placut sa fiu o mama tanara cu conditia sa am cu ce sa ii cresc,sa nu duca lipsa de nimic,deocamdata eu si prietenul meu stam la ma-sa in apartament si cea mai mare dorinta a mea in momentul de fata este sa am casa mea,sa am numai eu cheia ,nu sa stau cu soacra-mea si eventual cand se cearta cumnata-mea cu prietenul sa vina si ea sa stea cu noi,daca peste noapte as fii bogata as face pe banda rulanta copii ,cele care aveti deja copilasi va urez multa sanatate si sa fiti mandrii de ei ca de asta traim pe lumea asta ca sa avem urmasi

Si eu cred ca poti sa iti refaci viata daca ai copil. Sunt si barbati care au copii si sunt divortati. De exemplu, mama unei prietene s-a recasatorit cu un barbat care, la randul lui, are un baiat. Acum sunt ele 2 (prietena mai are o sora) si fratele lor vitreg.Si se inteleg foarte bine
Sau, alt caz: un prieten a avut o prietena care a ramas gravida si l-a anuntat dupa 4 luni dupa ce s-au despartit. Tipul are o prietena de 2 ani de zile(copilul are 2 ani si sta cu mama lui, dar el il vede foarte des si ii sprijina moral/material), prietena lui nu are nicio problema cu chestia asta, ba chiar il adora pe copilas, iar ea a inceput sa iasa acum cu un tip care, la fel, nu are nicio problema cu faptul ca ea are un copil mic.
Si nu sunt singurele cazuri pe care le cunosc

Melany1 a scris:

mirik fii sigura ca alexa nu ii va spune niciodata copilului ei ca regreta ca l-a avut ptr ca il iubeste...
da e simplu sa dam sfaturi cand noi avem o viata buna,si zicem ca daca as fi o mama singura n-ar fi o problema ..
ba ar fi,nu-ti poti dedica viata ta copilului....el va ajunge la 20 si ceva de ani si pleaca...oare nu si-ar dori si mamele singure sa aibe pe cineva alaturi?
dar pana atunci oare nu vor sa fie iubite?sau cumva iubirea copilului e de ajuns??
nu e de ajuns...ptr ca e alt gen de iubire

exact la asta m-am referit atunci cand am intervenit in aceasta discutie.
si alexa...spera...normal ca speranta moare ultima...poate tu ai mai mult noroc ca mine,ptr ca de obicei,noi mamele cu un copil sau ,,divortate,, suntem bune decat sa ne-o traga fara interese si complicatii...asta ca sa fiu cat de cat directa.
in romania,din pacate,mamele singure ,cu copil sau copii..cam ,,poarta,, un stigmat in frunte,poate sa fie ea cat de frumoasa,sincera,cuminte,iubitoare...totul pana la copil.
iar cei care se implica in astfel de relatii sunt f f rari si da...ii putem numi BARBATI

pill,usor usor se va schimba si la noi mentalitatea asta idioata,insa mai trebuie timp...
copii nu au nici o vina,insa nu este asa usor sa iti refaci viata,crede-ma pe cuvant