Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-40

pai kata, nici eu nu m-am legat de copil, ci de "reprezentanta" ei adulta.

dar nici copiii nu sunt mereu niste ingerasi. imi aduc aminte de o situatie expusa tot la topicul asta, cu o fetita ce mereu ii lua jucariile baietelului cu care se intalnea la joaca. baietelul ramanea fara (fetita i le acapara pe toate) si se necajea. nu s-ar putea spune ca si in cazul asta fetita vrea un lucru atat de marunt precum o jucarie pt a fi fericita? si ca e indreptatita sa-l obtina daca ea zbiara ca il vrea? ce ar trebui sa faca mamica baietelului in acest caz? sa ia jucariile din fata propriului copil si sa i le inmaneze fetitei, ca s-o faca fericita?
mie mi se pare ca se aseamana putin comportamentul fetitei din povestea asta cu cel al copilului de 4 ani ce urla ca vrea sa stea la geam. amandoi vor sa obtina ceva cu forta si aparent "nu e bine" sa le explici ca nu pot avea mereu ceea ce isi doresc.

sa presupunem ca situatia ar fi fost putin altfel: la geam ar fi stat alt copil ce a urcat de cateva statii. crezi ca mama lui ar fi trebuit sa-l ia de acolo cand ar fi aparut cealalta mamica si copilul urlator? in baza faptului ca al ei copil deja statea de ceva timp acolo, sa-l lase si pe cel nou sosit sa se bucure de privilegiul asta.

Ultima oara a fost editat de anca90 (2013-04-05 14:52:11)

april sunset a scris:

nu ii spui copilului sa-si reprime sentimentele! ii zici ca stii ca vrea sa stea la geam si e normal sa vrea asta, doar ca in momentul de fata nu se poate

cum as proceda ca mama sau ca si calator?
Ca mama, daca ar "plange" de rasfatata (fara lacrimi si tipete intelegand), dupa ce i-as explica ce am scris si eu mai sus, n-as mai baga-o in seama. am citit destul sa vad ca e o tactica ce functioneaza, fara a traumatiza copilul. daca nu s-ar linisti si as vedea mutre deranjate, le-as cere scuze daca as sti ca se uita copilul la mine - ideea fiind sa invete sa faca si el asta. pt ca asa mi se pare mie normal acum.

ca si calator, daca as vedea ca macar a incercat mama sa-si potoleasca odrasla as inghiti in sec si m-as abtine de la dat ochii peste cap. comentarii oricum nu fac.

daca as vedea ca pe mama o doare undeva, am maturitatea necesara sa recunosc ca nu as sta sa ma gandesc daca a avut o zi grea. si probabil mi-as da ochii peste cap si in asa fel incat sa vada. si daca m-ar lua cu "nu ar trebui sa reactionati asa, am avut o zi grea", i-as replica frumos ca nici ea nu stie cum a fost a mea. si poate asa cum ei ii este greu sa incerce macar sa ii explice copilului, asa si mie imi e greu sa suport niste urlete.

o tin una si buna cu a mea si cu ce a zis anca: nu e ok sa credem ca ni se cuvine ceva. am patit sa comenteze o baba (se tinea bine pe picioare) ca stau jos, in timp ce ea sta in picioare langa. eram atat de obosita incat am putut sa ii spun pe un ton calm ca am stat mult in picioare si am probleme cu coloana. iar faptul ca stateam jos era cel mai bun lucru pe acea zi. a inteles si chiar a tras un mic zambet. ei, nu era mai bine daca cerea frumos locul de la inceput? in loc sa bombane. probabil s-a simtit si ea prost apoi. pe mine nu m-a afectat ca eram stoarsa de vlaga. dar poate pe altu' mai sensibil l-ar fi suparat asa rau incat ar fi cedat locul.

vreau sa cred ca atunci cand voi fi mama, ii voi fi dedicata copilului 101%. deci daca as sti ca atunci cand il apuca, il tine o ora, vreau sa cred ca voi avea libertatea sa-mi bag picioarele in ce altceva ar trebui sa fac si sa merg acasa. stiu ca lucrurile ies si cum nu ti le planifici, dar vreau un trai peste decent cand voi fi mama. vreau sa imi pot permite sa plec in concediu de la munca in secunda 2 daca simt ca nu mi-e bine si pot afecta copilul.

fara stabilitatea asta nu vreau sa ma gandesc la un copil. vreau sa cred ca voi fi altruista pt copilul meu, ca voi fi in stare sa-mi pun simtul matern urland deoparte pana voi sti ca ii pot oferi copilului macar 70% din ce am scris mai sus.

mi-am amintit de ceva ce s-a mentionat mai devreme dar a trecut neobservat: cazul in care nici macar mama nu-i satisface poftele copilului, desi ar putea. si mie mi s-a dat de multe ori ocazia sa vad copii care trageau de mamele lor in autobuz "mami, hai sa stam aici!" (era liber, deci se putea) si alea capoase ii trageau dupa ele sa se aseze unde vor ele . asta si pe mine m-a revoltat.

Eu nu văd de ce se pune amprenta pe ?a educa copilul?. Cred că se educă și copii și adulții. Eu cred că i-aș fi spus mamei: dacă doriți, aș putea ceda locul. Moment ?n care mama ar fi putut să-și aleagă singură metoda de educație pentru odrasla din dotare: să ?i obțină locul printr-un da, sau să ?l refuze pe motiv că ea vrea să ?nvețe că nu obține ce vrea, bine?nțeles fără să-mi dea explicații. Dacă mama vi se pare nepoliticoasă și needucată, poate puteți aduce voi un mic aport ?n asta. Nu doar copii ?nvață prin puterea exemplului: OMUL c?t trăiește ?nvață. Dar a te ?ncăpăț?na ?n a face/nu face ceva pentru că celălalt e ?nesimțit/needucat/nepoliticos? (mă refer la mamă, deși poate nu e niciuna din astea) nu ne ridică cu nimic deasupra lui, ?n plus nu suntem dec?t niște oameni care transmit: Uite că eu nu vreau și basta! Așa văd eu situația.

Buna

sa imi spun si eu parerea . eu cred ca un copil de patru ani poate intelege ca nu are loc la geam pentru ca acolo sta o alta persoana .este un lucru foarte clar, asta e, spatiul este limitat si nu dam lumea la o parte ca sa stam noi . faptul ca sor'sa de 6 ani facea pe ofensata iar nu e grav, in general fratii mai mari sunt suficient sa satui de "lasa-l /o pe el / ea ca e mai mic/a " asa ca se vor alia cu un strain care "ii intelege" . Eu , mama , da voi face tot ce pot pentru a ii oferi bucurii mici, mari, cum pot si eu. Am sa o alint , o duc in brate, inchid ochii la o gura de dulce in plus, o las a isi aleaga hainele .. nu stiu, tot ce ii face placere si nu ii dauneaza . dar nu pot avea pretentia ca toata lumea sa se invarta dupa mine si dupa fi-mea. Daca fata care a postat povestea (careia eu ii dau o varsta foarte mica, nu cred ca are 20 , plus cred ca are frati/ surori mai mici) , se ridica , poate ca aia mica se trezea ca nu vrea la geamu ala, ci la celalalt. Sau poate vrea si aia mare. sau poate poate.. etc, intelegeti voi .

si o poveste , de cand eram eu in liceu : circulau la un moment dat un Bucuresti niste autobuze Icarus, care aveau primele 2 lucuri din dreapta pe roata (acum , in noile autobuze acolo e un loc, mai larg) . Ei bine, ca sa intri la geam trebuia sa fii pripiriu - adica asa ca mine. Ei bine, intr-o zi , cum stateam eu acolo, se urca o tipa gravida. bai nene, da gravida .. 7-8 luni, ea avea cam 1.75 si vreo 90 de kile .... deci.. ERA. mi-am facut socoteala ca degeaba ma ridic, ca oricum nu intra in locul meu .. asa ca am ramas frumos pe scaun. la coborare mi-am luat un perdaf incheiat cu "ai sa vezi si tu ... la la la "

deci care ar fi fost logica ? sa ma ridic doar ca sa arat ce bine m-a crescut mama si sa stam amandoua in picioare ?

morala mea ar fi ca nu e nici o morala .. copiii cresc printre noi si trebuie sa se invete cu de toate, si bune si rele. Confortul i-l ofer eu/tata/bunica etc.

va pup pe toate

sa o intreb daca vrea sa stea mi s-a parut la acel mom sa fac misto de ea .. zau nici un picior nu i-ar fi incaput . Era si inalta - eu am un metru jumate .
nu i-am zis,  dar m-am intrebat daca gravidele sunt toate nitel cam nebune si fara simtul proportiei

ma rog, idea mea era ca fiecare dintre noi privim lucrurile extrem de subiectiv, mai ales daca ne impacteaza sau simtim ca ne-ar putea afecta in vreun fel .

heimdall a scris:

e putin gresit pusa problema, daca mama te-a dat pe tine la o parte sa stea copilul in mod nepoliticos poate e ea needucata, dar copilul ala de 3-4 ani nu are treaba cu conventiile sociale ale mersului cu mijloacele de transport si chiar daca i se explica e poate prea mic ca sa inteleaga
sunt sigura ca voi fi inteleasa gresit si deja regret ca m-am bagat, fiindca mie nu-mi plac conflictele... tocmai fiindca am fost atat de bine "educata"

heim, nu retin daca am spus in primul post (nu am apucat sa citesc tot ce am scris si s-a scris) dar doamna s-a asezat pe un alt scaun si ii spunea unei alte fete de langa ea indignata ca locurile sunt pt copii si batrani. ea era cea care ma barfea pe mine ca nu i-am cedat locul odraslei.

nu ma astept sa nasc un copil dresat. in ciuda a ce va pare voua si eu am fost, pana am venit la facultate, copilul cu rusinea (acum m-am mai desteptat si am inceput sa-mi spun ce nu-mi convine si sa nu ma las luata de fraiera) si pana am devenit copilul cu rusinea mi-am incercat norocul ca "domnisoara" dar maica-mea m-a "dresat" si nu cred ca i-a facut cuiva observatie sa-mi faca mie mofturile obligat fortat ca nah sunt fi-sa si trebuie sa traiesc ca o printesa. si acum, mare fiind ii mai spun ce ma deranjaza pe la facultate si ma pune sa-mi caut mie vina.

katami a scris:

moama, cata discutia. nu am citit-o p toata, am sa-i rasp doar ancai:

BA DA, POTI SI E CAZUL CHIAR sa spui "te inteleg ca vrei la geam, dar acum nu se poate". E perfect ok. dar io puneam pb lui "nu se poate". de ce nu se poate? pt ca un "copil mai mare" nu are empatie sa se dea de acolo?

e vb despre ceva care pt un adult e un nimic (a-si muta curul), iar pt copil inseamna atat de mult. EVIDENT, daca adultul REFUZA sa-si mute curul, atunci DA, te apuci sa-i explici copilului ca nu poti s-o obligi pe tanti asta lipsita de empatie (si m-as uita fiiiix in ochii ei) sa se mute, pt ca a ajuns inaintea ta. End of story, DA, CRED CA ESTI SUPARATA, POTI SA PLANGI DACA SIMTI NEVOIA, TOT N-AM CE FACE.

daca pt el inseamna atat de mult un lucru, trebuie sa invete sa il ceara si nu o sa invete niciodata daca tu, ca parinte, in loc sa-i explici situatia tipi la cei din jur sa-i faca pe plac. o sa aiba impresia ca totul i se cuvine si mai tarziu chiar si tu, parinte ce esti o sa ai de suferit pt ca odata cu cresterea lui o sa-i creasca si pretentiile, nu o sa-i poti indeplini mofturile moment in care o sa urle la tine ca nu-ti permiti sa-i cumperi un telefon fitos, nu la un calator ca nu i-a cedat un banal loc.

poate adultul are si el diverse probleme medicale din cauza carora nu e capabil de a empatiza cu odrasla ta rasfatata si poti sa te uiti tu mult si bine in ochii lui ca tot n-o sa-si mute curul.

nu smart, lor li se cuvenea si noi restul calatorilor trebuia sa ne dam deoparte si sa le facem lor loc sa stea unde vor ca doar au batut din picior de cand s-au urcat in autobuz. poate de asta am fost pre radicala si in comportament si in prima mea povestire pt ca nu suport oamenii care au impresia ca totul li se cuvine. nu este asa!