Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-42

passenger a scris:

in cazul de fata eu una nu as fi putut sa mai judec asa atata timp cat in ecuatie intra un copil si tristetea lui profunda si cu tot sufletelul lui curat pt un lucru ce-i aparent fara importanta pt tine.

iar o sa ziceti ca sunt rea dar totusi o sa ma exprim mie mi s-a parut mai degraba un copil care a simulat manipularea fata de toata lumea. tristete profunda era daca se urca si vedea ca nu are loc, nu ca a plans de cum a pus piciorul in autobuz cand nici nu a vazut bine ce e in jurul ei.

si da, o sa ma schimb si eu dupa ce o sa am un copil, dar sper sa raman rationala. la urlatul in p[ublic fara motiv am o alergie de nedescris si nu cred ca voi accepta asa ceva. eu daca eram mama acelui copil, as fi incercat sa-i gasesc un loc la geam, i-as fi explicat daca nu s-ar fi putut si daca n-as fi inteles l-as fi lasat acolo sa planga pana si-ar fi descarcat toti nervii ca nu toate lucrurile sunt cum ni le dorim. cat sa planga pt un moft? cat de ambitios sa fi la o varsta in care abia pasesti in lume si tu iti incerci norocul si c plansul si cu tipatul, 2 elemente care sunt primele pe lista unui copil ce vrea sa manipuleze oamenii din jur.

Melita..esti reala? Copilul NU manipuleaza. Nu intelegi?
Emi baneaza-ma de acum pt ce o sa zic

flowerpot a scris:

Mintea lor nu le perimite sa inteleaga tot si daca inteleg cumva isi incearca anumite limite.

pai si tu parinte, cum il ajuti sa-si stabileasca limitele bunului simt? orice copil incearca, asa cum stie el sa obtina ceea ce vrea si cel mai usor ii este sa planga, sa tipe ca din gura de sarpe, sa se tavaleasca.

fetita ta a acumulat o gramada de frustrari la gradinita si a plans cand ai pus-o tu acasa sa se spele pe dinti. si-a exprimat frustrarea in sanul familiei, nu in timp ce veneati acasa cu autobuzul cand a vazut ca nu are loc la geam. eu vad o diferenta destul de mare aici.

si ma repet, nu sunt suparata pe fetita. e un copil, abia descopera lumea, e firesc sa aiba tot felul de atitudini si comportamente. dar parintii? care e rolul lor?

Ultima oara a fost editat de Melita (2013-04-16 09:16:30)

kata, da, de acord cu ce ai spus tu. numai ca eu m-am referit mereu la mama, nu la copil. reactia mamei m-a deranjat. daca tot facem educatie prin exemple, ea e in primul rand responsabila sa dea un exemplu bun copilului, nu un strain. da, din felul in care pui problema, rezulta ca domnisorica, din fitze si orgoliu, a facut nefericit un ingeras de copilas. dar situatia e mai ampla. domnisoara era obosita (poate si mama, nu zic nu), poate si copilul era sacait ca trecuse de ora de culcare si, cum a zis scarlett sau geo, poate dupa ce obtinea locul ar fi vrut altul. eu am analizat ceea ce stim. din datele astea, consider ca daca mama ar fi reactionat altfel (fie "hai sa o rugam pe domnisoara sa ne lase sa stam la geam", fie "se poate va rog sa o lasati pe fetita mea la geam? e maraita si nu ma inteleg cu ea") si situatia ar fi fost alta (domnisoara ar fi cedat locul fara alte discutii).

emilya, exact.

flower . despre atitudinea asta vorbesc. desi, uite, eu daca as auzi-o pe mamica explicandu-i copilului ca toate locurile sunt ocupate si trebuie sa stea in picioare, tendinta ar fi sa ma ridic si sa las copilul sau mama cu copilul in brate in locul meu. dar intrebarea e: daca as face asta, s-ar supara mamica pe mine ca intervin in educatia ce ea incearca sa i-o dea copilului? adica ii arat copilului ca nu e asa cum spune mamica, ci ca poti obtine un loc ocupat, nu trebuie sa stai in picioare. tu te-ai necaji sau ai aprecia gestul?

passenger, nici in extrema cealalta nu e bine sa cazi. e bine sa ceri politicos, nu sa te resemnezi ca nu poti avea. uite, pt ca tot esti constienta ca atitudinea asta nu le va prinde bine baietilor tai, de ce nu incerci sa schimbi ceva? ei nu vin plangand la tine cand altii le acapareaza jucariile? nu se consuma cand sunt neindreptatiti? invata-i sa isi apere drepturile. civilizat, desigur, nu cu pumnii. sa nu mai zica "multumesc" cand altul ii spune "da-te la o parte" .

passenger, exact. nici pe mine nu ma mai irita copiii plangaciosi, ba chiar mi-e asa de mila cand ii vad pe unii lasati sa urle si parintii n-au nicio treaba. se vede pe fata lor ca ei chiar sufera, nu plang din rasfat (ca mai sunt si din astia care plang numai pana te intorci cu spatele ). chiar zilele trecute, intr-un magazin, plangea o fetita de vreo 4 anisori, scumpa foc, ti se rupea sufletul de o vedeai. maica-sa era doar cu "potoleste-te te rog ca ma faci de ras!", "ai terminat?", "inceteaza!" . imi venea mie sa o iau in brate, s-o intreb de ce plange si sa-i explic de ce nu se poate ce vrea ea.
m-am gandit ca poate mamica e obosita, ca n-o fi prima criza a copilului pe ziua respectiva. asa ar fi de inteles si atitudinea ei.

JanisJoplin a scris:

Melita..esti reala? Copilul NU manipuleaza. Nu intelegi?

tare as vrea sa-mi explici cu argumente afirmatia asta, sa ma convingi ca ai dreptate! ai te rog in vedere si ce am scris mai sus, cu acei copii care maraie si fac urat pana pleaca parintele in camera alaturata. nu ma refer la bebelusi de 1-2 ani (corect, aia nu manipuleaza), ci la copii mai marisori, de la 3 ani in sus.

aoleu, deno, nici asa (cu palme la fund) . sunt si mame din astea, dar nici abordarea asta n-o aprob.

nici mie nu mi se pare manipulare reactia baiatului de 8 ani. ba dimpotriva, e o exprimare a faptului ca l-a afectat ce a auzit, a dorintei lui puternice de a repara un rau. pe mine m-a intristat povestioara.
in schimb, ce a scris april in primul paragraf, cu copiii care se dau cu fundul de pamant sa obtina ceva si cand parintele cedeaza, sunt veseli nevoie mare, aia imi suna a manipulare. cum a zis si flower, ei testeaza niste limite. daca au observat in trecut ca limitele pot fi depasite, atunci vor incerca la fiecare ocazie sa le incalce. april spunea (si sunt de acord cu ea) ca sunt suficient de isteti cat sa descopere puncte slabe ale parintelui si sa se foloseasca de ele - santaj sentimental . din nou, nu ma refer la sugari de 1-2 anisori.

Ultima oara a fost editat de anca90 (2013-04-16 10:08:10)

Melita a scris:

ce am observat eu la verisorul meu de care am avut grija... cadea ca orice copil pe burta si se julea un pic in genunchi. daca sareai repede cu "vai, a cazut copilu'!!" incepea sa planga cu lacrimi de crocodil si sa urle din gura de sarpe. daca stateai un pic la distanta si te faceai ca nu-l bagi in seama, se uita in jur, se stergea, sufla un pic pe bubita si se juca mai departe.

da, exact, invata ca daca nu iti pasa nu are ce face si merge mai departe pe cand daca ii arati compasiune, daca esti langa el sa il strangi in brate isi poate varsa of-ul, poate plange si el ca omu' fiindca-l doare tare julitura aia. nu pricep, de ce sa nu il ridici/scuturi/intrebi daca e ok? pt ca se rasfata? 
vrei sa-l faci vreun spartan de-l tii la distanta? asta in ton de gluma intreb.

Ultima oara a fost editat de passenger (2013-04-16 11:23:37)

eu ii dau dreptate lui kata in privinta copiilor ce plang dupa o cazatura, numai daca parintele se agita. nu cred ca e ce zice pass, ca respectivul copil si-ar reprima sentimentele, si-ar inghiti durerea pt ca nu are cine sa-i fie alaturi, sa-l inteleaga. nici ca ar fi o forma de manipulare, cum a sugerat melita. mai degraba cred teoria cu "oglinzi ale reactiilor noastre", explicata de kata.

nu sunt de acord cu kata insa la partea cu testarea limitelor = intotdeauna nesiguranta. eu imi aduc bine aminte ca pe la 6 ani incalcam voit limitele stabilite ft clar de parinti, pentru ca mie imi placea sa fac acele lucruri interzise. si le faceam cand nu erau ei de fata, constienta ca fac ceva "rau" si cu teama de a nu fi prinsa/descoperita . de asta cred ca nu intotdeauna copiii testeaza limitele pentru ca acestea ar fi neclare (parintii cedeaza des - asta da, genereaza nesiguranta), ci pt ca ei isi doresc sa treaca dincolo, sa faca lucrul interzis (fie tocmai pt ca e interzis, fie pt ca si-l doresc ft mult).

flowerpot a scris:

April[/b] copilu manipuleaza. Nu o spun numai din propria-mi experienta ci si din cartile pe care le-am mai rasfoit cand am mai avut timp. Si este firesc sa manipuleze...sa minta, chiar (cica o fac de pe la 4 ani; a mea este maestra deja . Este parte din developmentul lor, este strategie de...survival. Aici cred eu ca intervine abilitatea parintelui de a mentine balanta. Trebuie sa mai cedezi, sa te lasi manipulata. Nu tot timpul, dar sunt trebuie sa ii lasi copilului impresia ca poate sa (si) obtina anumite privilegii prin foarte (manipulatoare) proprii. Asa invata, asa isi stabileste niste limite.

din nou, flowerpot

katami, partea cu "nu e neaparat legat de subiect" ai vazut-o? nu zic cu rautate, dar incercati sa intelegeti mai mult dincolo de cuvinte. nu e vorba de manipulare acolo, logic. ideea era sa vedeti cum gandeste un copil, cat de departe i se duc gandurile, logica, imaginatia etc. pt ca dintre voi sunt care il vad pe copil "micul ingeras inocent, incapabil de minciuna, manipulare etc. pt ca nu il duce mintea la asta". corectati-ma daca gresesc, dar asta mi se pare mie ca e gandirea unora dintre voi.

katami, nu iti pierde increderea in psihologi din cauza mea. si zic pe bune eu mai am enorm pana sa spun ca voi fi psiholog. de fapt, nu stiu daca voi fi vreodata pt ca stiu ca nu sunt pregatita. poate dupa 40 de ani incolo. si nici psiholog in formare nu ma numesc, sincer, chiar daca acum termin facultatea. voi avea licenta ca am terminat facultatea de psihologie. atat! asta nu face pe nimeni psiholog.

sintetizand cat de cat gandurile mele:
1. vorba dulce mult aduce - mama putea sa roage pt locul de la geam.
2. daca nu obtinea ce voia, ii explica copilului de ce nu se poate
3. copilul nu pricepe si se da cu fundu' de pamant, asta e, astepti pana ii trece (eu la 4 ani aveam momente de plans ce ma apucau din senin, pe strada, aproape zilnic. ma intreba maica-mea de toate, ma doare ceva, vreau ceva, sunt obosita. la toate ziceam "nu" si plangeam in continuare. o ador ca a avut rabdare si nu m-a certat/batut. oricum mai rau ar fi facut, dar isi putea pierde cumpatu' odata. nu s-a intamplat.
4. lumea e deranjata de plansu' copilui: depinde de ce stare am si eu. ori spun ca imi pare rau pt disconfortul creat ori ma fac ca ploua (in caz ca sunt obosita si nu am chef sa casc gura).
5. nu tipi la copil pt ca asta face si el. nu il bati nici de coboara dzeu din ceruri si iti spune sa o faci.

Ultima oara a fost editat de april sunset (2013-04-16 13:14:51)

anca90 a scris:

nu sunt de acord cu kata insa la partea cu testarea limitelor = intotdeauna nesiguranta. eu imi aduc bine aminte ca pe la 6 ani incalcam voit limitele stabilite ft clar de parinti, pentru ca mie imi placea sa fac acele lucruri interzise. si le faceam cand nu erau ei de fata, constienta ca fac ceva "rau" si cu teama de a nu fi prinsa/descoperita . de asta cred ca nu intotdeauna copiii testeaza limitele pentru ca acestea ar fi neclare (parintii cedeaza des - asta da, genereaza nesiguranta), ci pt ca ei isi doresc sa treaca dincolo, sa faca lucrul interzis (fie tocmai pt ca e interzis, fie pt ca si-l doresc ft mult).

nu am spus ca testarea lim= INTOTDEAUNA nesiguranta, din contra, am specificat in paranteza ca ma ref la situatia cu trantitul pe jos.
DA, copilul poate face (si face!)"rau" voluntar/constient, ceea se se numeste tot... testat limite (tu STIAI lim alor tai, le incalcai=testai reactia alor tai la eventualul esec al factorilor tai de protectie (te TEMEAI sa nu fii prinsa, deci acceptai mental ca e posibil sa te prinda si iti "asumai" cumva consecintele). Asta e ce zice flow cu "survival"-ul si da, e normal. Numai ca io nu vad nik, da' nik manipulatoriu in asta, poate ar fi cazul sa definim termenii cu care lucram. Pt ca daca punem semnul egal intre manipulare si RELATIONARE (ce zice flow, unde mie mi se pare o confuzie de termeni, faptul ca un copil dezvolta strategii conforme cu limitele din viata lui este ceva FIRESC - si noi, adultii, facem asta zi de zi in relatiile noastre cu semenii, faptul ca si noi dezvoltam strategii - de a le ceda sau nu, de a le ceda uneori, cum pov flow...), atunci (din nou) vorbim impreuna si ne intelegem separat. Eu sunt de acord cu ce a scris flow, cu mica-marea diferenta ca aia NU este "manipulare", aia este fix "testat limite", dezvoltare a gandirii rationale, dezv a exprimarii emotiilor etc, toate adunate... e RELATIONARE (pe care copiii o invata prin exacerbarea unor directii, ceea ce e din nou firesc).

april, eu sunt de acord cu demersul propus de tine. asta as fi facut si eu, de altfel am si facut-o (cris a avut o perioada in care era obsedat sa stea pe scaune albastre in tramvaiele din Is, care au ffrar 2-3 scaune tapitate cu albastru in tot tramvaiul. Nu am ridicat pe nimeni niciodata pt Cris, a urlat, i-am vorbit, a terminat de urlat, i-a trecut) but still, asta tot nu explica/scuza indarjirea melitei de a nu ceda. indiferent ca ea considera ca prin micul act de revolta face vreo educatie cuiva (copilului sau mamei). Nu am inteles, de altfel, nici rostul pt care a postat chestiunea aici, la mamici, unde n-a mai scris (banuiesc) ever, e cam la fel cum m-as duce io pe un site de moda pe care n-am scris niciodata nimic constructiv si as zice ce nasol mi se pare ultimul trend. funia si casa spanzuratului, if you know what I mean. Dar tocmai din cauza asta, I'm done cu asta, va raspund voua la chestiuni ce deja au divagat.
cat despre psihologi, relax ca e treaba veche la mine, nu-i pornita de la tine adica nu as avea curajul sa las un necunoscut sa se "joace" cu psihicul meu/al copiilor mei , fara sa stiu inainte ce hram poarta.

revin. ba cred ca exista, totusi, o situatie in care copiii (peste un 3 ani jum, cam asa), intr-adevar manipuleaza. Vreau sa cred ca e rara si se refera la cazurile in care NUMAI ASTA AU PRIMIT/VAZUT IN JUR, in care ei insisi pun egal intre relationare si manipulare. Parinti (o am acu in cap pe bunica-mea, de ex) care spun o minciuna tampita copilului si fac cu ochiul/rad in barba cu alti adulti pe seama "prostiei" copilului (care nu doar ca nu e prostit, ci intelege, sesizeaza facutul cu ochiul si sufera de imposibilitatea unei reactii), eh, atunci DA, copilul, cum scriam mai sus, imita ce vede. Si atunci manipuleaza si el, pt ca numai asta stie el ca exista, pt ca nimeni nu l-a invatat "gustul" unei relationari autentice. Dar, repet, vreau sa cred ca astfel de "modele de educatie" sunt exceptii in ziua de azi........